Mic tratat despre fobii

Cred ca nimanui nu-i sunt dragi sobolanii. Nu poti sa te simti inundat de fericire la vederea unei asemenea lighioane. Sa-i admiri dragalasenia, expresivitatea, agilitatea sau culoarea deosebita a ochilor.

Preferi, in general, sa nu dai cu ochii de ei, sa nu-i deranjezi foarte tare din activitatile lor cotidiene (chiar daca tocmai s-au apucat sa-ti roada cablul tv sau ti-au dat gata perechea favorita de pantofi).

Exista insa persoane carora simpla idee ca pe o raza de cativa metri ar putea sa existe un sobolan (ceea ce, realist, este mai mult decat probabil in orice locatie te-ai afla, urbana sau rurala) le provoaca o criza de panica, o teroare cumplita, ca si cum ar fi amenintate cu moartea.
Aceste persoane nu numai ca nu pot sa dea cu ochii de un sobolan in carne si oase fara a trai o groaza indescriptibila, dar nici nu pot privi poze sau scene de film in care apar sobolani (pierzand astfel tot farmecul filmelor de groaza) si nu pot participa la discutii in care sunt mentionate antipaticele rozatoare. Mai mult, reactia de groaza se generalizeaza, iar aceste persoane ajung sa nu mai poata "functiona normal" nici in prezenta unui bland hamster (din aceeasi familie) si sa se simta impietrite in fata unui biet soricel de camp.

Tocmai ti-am descris un caz extrem, in care teroarea este uriasa, iar incercarile de a evita "monstrul" ajung la o limitare lenta a tuturor posibilelor contacte cu acesta: persoana ajunge sa nu mai coboare in nici un fel de subsol (nici macar in crama favorita), sa nu mai faca vizite persoanelor care stau la casa sau la parterul unui bloc, chiar sa evite anumite zone ale oraselor sau sa nu mai mearga la tara, numai pentru ca ii este teama ca s-ar putea intalni cu Monstrul Chit. Vorbim aici despre fobia de sobolani.

Genetica fobiilor

Cercetatorii vorbesc despre o anumita genetica a fobiilor, mai ales ca in studii s-a remarcat ca aceasta este mai frecventa in cazul gemenilor identici (monozigoti). Exista insa si explicatii psihologice ale aparitiei fobiei - curentul comportamentalist explica aparitia fobiilor pe modelul invatarii conditionate (noi cu totii ne amintim de Pavlov si cainele lui, si cum s-a conditionat reflexul salivarii la un alt stimul decat mancarea, respectiv aprinderea becului). Astfel, obiectul fobogen (de exemplu, sobolanul) ar putea fi un stimul conditionat dintr-un reflex al fricii constituit candva in existenta noastra (in copilarie, un sobolan grabit ne-a taiat calea si am tras o sperietura zdravana).

Reactia la expunerea la stimul este de multe ori exagerata, in neconcordanta cu realitatea. Senzatia este de frica profunda care invadeaza persoana, chiar si atunci cind "expunerea" este mai degraba simbolica - persoana doar priveste un film in care apar sobolani sau aude o discutie despre rozatoare.

"Cea mai veche si mai puternica emotie a omului este SPAIMA.? (H.P.Lovecraft, scriitor american)

De ce ti-e frica...

Fobiile simple. Exemplele cele mai frecvente sunt fobia de insecte, serpi, injectii, sange, microbi, fenomene naturale (tunetele si fulgerele), insa lista este inepuizabila (vezi si tabelul din articolul de fata, in care sunt mentionate o serie de fobii particulare).

Alaturi de fobiile simple mai pot fi mentionate doua categorii aparte:
- agorafobia, care reprezinta o frica de spatii din care ar fi dificil de iesit sau in care ajutorul altei persoane ar fi greu de obtinut. Persoana agorafoba se teme de situatii in care trebuie sa treaca (singura sau chiar insotita) prin piete aglomerate, cinematografe sau stadioane. Consecinta agorafobiei este evitarea acestor spatii sau limitarea iesirilor din spatiul "sigur" (cel mai adesea propria casa).

- fobiile sociale reprezinta frica insotita de tendinta imperioasa de a evita situatiile in care persoana se teme ca ar putea fi judecata sau analizata pentru felul in care se poarta. Fobiile sociale comune includ aspecte cum ar fi: frica de a vorbi (sau de a nu spune lucruri "prostesti" in spatii publice), de a manca in public, de a scrie in public, de a utiliza toalete publice.