14 plante de ajutor in diabet

Avantajul farmaciei verzi consta in universalitatea ei. Putine afectiuni sunt acelea in care natura sa nu poata fi de ajutor. De obicei, o planta poate fi utila in multe feluri. Alegeti ce vi se potriveste.

Frunzele de nuc

Aceastea diminueaza setea si glicozuria. Se administreaza sub forma de infuzie din 20 g la un litru de apa. Se beau trei-patru cani pe zi.

Ceaiul de frunze de nuc este un mijloc eficace in tulburarile digestive, deci in constipatie si in curatirea sangelui. De asemenea, el se intrebuinteaza cu bune rezultate in tratamentul diabetului si contra icterului.

O infuzie din frunze de nuc cu adaos la baie este buna contra scrofulozei si a rahitismului, contra osteoporozei si a umflaturilor la os, ca si a unghiilor purulente de la maini si picioare. Spalaturile, respectiv baile cu acest adaos, ajuta in acnee, eruptii purulente, transpiratia picioarelor si leucoree. O infuzie concentrata din frunze de nuc, adaugata in apa de baie, vindeca degeraturile.

Frunzele de anghinare

Diabeticii pot folosi ajutorul acordat de frunzele acestei plante utilizand 30 g de frunze tocate marunt care se fierb intr-o jumatate de litru de apa timp de zece minute si apoi se strecoara. Se bea o ceasca dimineata, pe stomacul gol, si alta seara, cu putin timp inainte de culcare. Seara, preparatul se poate lua cu cateva picaturi de suc de lamaie. Se consuma cate doua-trei cani pe zi.

S-a dovedit ca anghinarea este un pu­ternic colagog. Provocand secretia bilei, planta are o puternica actiune asupra digestiei, facilitand asimilarea alimentelor. Arterioscleroza, edemul, cresterea in greutate sunt cazuri in care consumarea acestei legume este indicata.

Ca si colesterolul, acidul uric si ureea scad dupa consumul de anghinare. Pentru ciroza hepatica se toaca 80 g de frunze, se macereaza doua saptamani in 150 ml de alcool si se iau cate 15 picaturi pe o bucatica de zahar, de trei ori pe zi, inainte de mese.

Radacina de brusture

Cei suferinzi de diabet pot folosi o infuzie din o lingura de frunze la o cana de apa. Se consuma doua-trei cani pe zi. Radacinile au o actiune antitermica si au fost foarte cautate in timpul epidemiilor de ciuma.

Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta respiratorie, atrita si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, una - doua cesti.

Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar la entorse, luxatii si picioare ranite de prea mult umblat, ci si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.

Cicoarea, multifunctionalai

Radacinile de cicoare se prepara sub forma de infuzie si se consuma cate doua cani pe zi, fiind un remediu excelent pentru diabetici. Cicoarea se mai utilizeaza si in furunculoza si acnee (sub forma de ceai, in asociatie cu radacina de brusture si iarba de "trei frati patati"), in angiocolite, dischinezii biliare, constipatii cronice, la cresterea secretiei de bila. In alimentatie, planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu proprietati gastrice. Pentru uz intern este recomandata la angiocolite, colicistite, tuse, insuficienta cardiaca, seboree.

Ca uz extern, ajuta la vindecarea ranilor si taieturilor.

Frunzele de salvie

Pentru diabet se foloseste o infuzie din o lingurita sau o lingurita si jumatate de frunze la o cana de apa. Se consuma doua-trei cani pe zi. Ceaiul de salvie are un efect benefic asupra ficatului bolnav, inlaturand balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator si din stomac, stimuleaza pofta de mancare si combate tulburarile intestinale si diareea.

Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie faramitate cat de marunt. Ceaiul de salvie se recomanda in mod deosebit, pentru uz extrern, in amigdalite, boli de gat, abcese dentare, inflamatii ale faringelui si ale cavitatii bucale.

Prazul, drag oltenilor

Se iau 500 g de praz, se taie marunt si se toarna 700 ml de vin alb, la­sandu-se acoperit timp de 24 de ore, dupa care se filtreaza. Lichidul obtinut se consuma dimi­neata si seara, cate o gura.

Un mu­cilagiu, pre­zent din abunden­ta in praz, are pro­prietati emoliente si expectorante, indicate in special in tratarea laringitelor, faringitelor, bronsitelor, traheitelor, a raguselii si a afoniei (pierderea vocii).

Persoanele suferinde de guta, reumatism, artrita, litiaza, arterioscleroza, dispepsie si obezitate nu trebuie sa-si supraincarce orga­nismul pentru a nu-si agrava boala. Pri­vit din acest unghi, prazul este indicat acestor bolnavi pentru ca se digera cu usurinta.